Te iubesc!

Te iubesc enorm ❤️ Te iubesc când dorm ❤️ Te iubesc în vis ❤️ Te iubesc în scris ❤️ Te iubesc în plâns ❤️ Te iubesc în râs ❤️ Te iubesc în mers ❤️ Te iubesc când cresc ❤️ Te iubesc mereu, pe cuvântul meu! ❤️🥰

" Ce dar să-ți fac acum, că-i primăvară?

Din nori îți cos o rochie ușoară. 

Din ghiocei îți fac o cingătoare. 

La gât îți pun şirag de lăcrămioare. 

Te-ncalț cu pantofiori de toporași. 

Să fii cea mai frumoasă din oraș. 

Vrei și brățări, ba încă și cercei?

Îți fac un set complet de brebenei.

Şi gata! Nu mai am, ştii bine...

C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine! 

Mai vrei şi pace, bucurii și sănătate? 

Din astea n-am! La Dumnezeu sunt toate. 

Şi-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,

Rugându-mă la El, să ți le dea."

" Cine sunt eu mai exact? 

Sunt o fată ca oricare alta. Simplă, dar ataaat de complicată. Si mai sunt şi zodia gemeni, deci practic cam am două personalităţi. Sau nu. Poate asa sunt majoritatea femeilor. 

Îmi iubesc părul lung şi creţ, dar de cele mai multe ori îl îndrept si ma gandeam sa il tund. Îmi place rujul rosu, dar nu imi place să il folosesc. O zi ma îmbrac numai in roz, cealalta numai in negru. Acum prefer hanoracul, blugii si tenesii, iar mai târziu imi sta bine in rochiţa şi pantofi cu toc. Uneori mă plâng că sunt grasa in timp ce imi prăjesc cartofi si mănânc ciocolată. Vreau sa fac multe, dar nu am chef, iar cand am, nu am timp. Îmi place să citesc, dar si sa scriu. Sa vorbesc, dar şi să ascult....Iar la capitolul iubire? 

Oh, aici e greu. 

Iubesc ideea de iubire. 

Am nevoie de cineva care sa ma inteleaga si sa ma iubeasca exact asa cum sunt eu, cu toate defectele mele. De cineva care sa scoată ce e mai bun din mine, sa ma susţina, sa imi fie alături. Imi doresc o iubire ca in poveşti si nu vreau sa o obţin pe o cale usoara, vreau sa lupt pentru ea, vreau sa merite si vreau sa fie de neuitat. Dar totodată vreau sa rămân singura pentru că nu ma consider suficient de bună pentru o asemenea dragoste, mereu am simţit că nu sunt de ajuns, dar exista o speranţa mica ascunsă undeva in mine care nu ma lasa sa renunţ definitiv la a crede că sufletele pereche sunt reale si ca într-un moment de cumpana o să apară si al meu, ca va apărea acea persoana pentru care eu voi fi de ajuns. 

Doar ca in unele momente nu stiu care parte este mai puternică. "

Ce înseamnă fericirea?

Ce înseamnă fericirea? Ce este ea?  

La început credeam că totul ţine de căutarea şi de găsirea persoanei potrivite, de acea persoană care să te completeze...dar nu e aşa, nu în întregime. 

Pe parcurs am realizat că fericirea nu are un nume, ea nu ţine de o singură persoană. 

După ce am pierdut pe cineva pe care îl credeam a îmi fi predestinat, cineva pe care de fapt nici nu îl cunoşteam, sau nu mi-am dat silinţa să îl cunosc. Mi-am dat seama că fericirea stă în lucruri mărunte cum ar fi un zâmbet, o îmbrăţişare, cuvintele venite din inimă, râsul împreună cu prietenii, nopţile de vară, privitul stelelor, mersul desculţ prin iarbă, mirosul ploii, mâncarea preferată, un film bun, gânguritul bebeluşilor, patrupedul mereu dornic de iubire când te vede, timpul petrecut cu familia și multe altele. 

Dacă vreţi o definiţie filozofică atunci fericirea este o stare mentală de bine, deşi mie îmi sună mai mult ca ceva spus de un psihiatru unui nebun "trebuie să îţi îmbunătăţim starea mentală ". Sau o a doua variantă, o stare de mulţumire sufletească intensă, ceea ce sună mai bine. 

Dar dacă mă întrebaţi, pentru mine înseamnă altceva. 

Fericirea?.... Zâmbetele celor pe care îi iubeşti. 

Eu prefer varianta mea.

Vreţi să vă spun un secret? 

   

Am mai iubit. Nu îmi e teamă să iubesc. Îmi e teamă să nu fiu iubită înapoi.

Nu vreau să îl văd, o să mă îndrăgostesc din nou. 

Şi totuşi, aş putea să mai sufăr încă pe atât doar ca să îi mai simt pentru câteva secunde buzele şi să mă mai pierd încă o dată în privirea lui, să-mi sfâşii dorul pentru un moment, să uit de tot, să mă reîncarc, să simt că sunt iar completă pentru o fracţiune de secundă, să mă mai mint puţin că mă iubeşte, să îmi fac singură cel mai mare rău sufletesc doar ca să îmi fie bine o clipă şi să trăiesc apoi o viaţă anostă şi confuză doar pentru a mă simţi împlinită o seară.

"Îmi este teamă pentru el. 

Îl ai în palmă, s-ar duce până în iad şi înapoi ca să îţi ia o pizza dacă i-ai cere-o, dar dacă strângi pumnul... "

Când plâng toţi îmi spuneţi să mă liniştesc că totul o să fie bine, el mă linişteşte şi îmi arată că totul o să fie bine. 

Înţelegeţi diferenţa?

De ce?

S-ar putea încet, încet să te uit, dar nimic nu te-ar putea rupe din mine definitiv. 

De ce nu pot să te scot din inimă, să te tai cu un cuţit? 

De ce nu pot demola castelul pe care ți l-ai construit în sufletul meu? 

De ce nu te pot alunga? 

De ce încă mai cred că tu eşti prinţul meu? 

De ce atunci când cred că te-am uitat şi că mi-am găsit un alt prinț, tu apari şi îl transformi în sclav? 

De ce eşti mereu primul în inima mea? 

De ce nu te pot înlocui? 

De ce nu mă laşi să te uit? 

De ce mă faci mereu să te iubesc atât de mult? 

De ce încă te iubesc după ce mi-ai făcut atât de mult rău? 

De ce nu te pot izgoni când ştiu că îmi poţi sfâşia sufletul cu un singur gest? 

De ce ai apărut în viaţa mea şi m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine dacă ştiai ca nu o să mă iubeşti până la sfârşit? ...... De ce?

Ca două păsări ce le vedem zburând in zare.

Fac ronduri in depărtare. 

Ni se par atat de departe una de alta, dar de fapt ele sunt atat de apropiate. Pentru că iubirea se simte, pluteşte in aer. 

Nu contează daca nu sunteti langa cel drag, daca il tineti sau nu mereu de mana. Contează doar ca toate gandurile bune sa fie îndreptate spre el, sa il ţineti in inima. Sa il iubiţi infinit chiar si atunci cand nu îl vedeţi. Iar cand v-ati reîntâlnit, iubiti-va, dar nu uita un lucru mărunt care picătura cu picatura ar putea umple un pahar imens. Daca il iubeşti, asta nu inseamna ca trebuie sa il si sufoci. Daca il iubesti ofera-i si putina liberatate de care are uneori nevoie. Si daca il iubesti cu adevărat îl poţi iubi si de la distanţă. 

Cum păsările se privesc cu grijă in zbor, asa il poti privi si tu cu dragoste cand se îndeparteaza, ştiind amândoi ca tot acolo va veţi regăsi. 

Daca este iubire va puteti iubi de la orice distanţa. 

Dragostea e rabdatoare, trebuie doar sa stii cum sa ii menţii flacăra aprinsă. 

Un simbol al iubirii sunt lebedele. Ele trăiesc toată viaţa cu acelaşi partener, iar daca una dintre ele moare cealaltă rămâne singură tot restul vieţii.

Doamne, am înţeles ca atunci cand iubeşti cu adevărat jumătate din inima ta se duce la persoana iubită. 

Eu am iubit odată cu toată fiinţa mea si am ajuns să fiu dezamagita, iar acum imi e frica sa mai iubesc din nou.... Daca o sa ma indragostesc încă o data si o sa rămân fără inimă?

Inima mea e castelul meu. 

Castelul meu e foarte mare si avea o uşa imensă. Pe acea usa am lăsat multe persoane sa intre, nu am ţinut cont ca unele sunt doar in treacăt, ca au venit doar sa admire si apoi au plecat, nu am ţinut cont ca altele au intrat cu pantofii murdari hotărâţi să distrugă ce nu le place sau sa schimbe ceva, le am ignorat si pe cele care au plecat cu câte un obiect, fara sa stiu ca or sa l împărtăşească cu alţii şi o sa sufăr, dar cel mai rău este ca am lasat aceste persoane îngrozitoare care mi au murdarit castelul alături de cele care au venit sa locuiască in castelul meu, de cele care au văzut ceva frumos si au decis sa ramana si sa faca mai mult, sa l dezvolte, sa l facă mai strălucitor. 

Acum sunt mult mai atentă. 

Mi am curăţat din nou castelul, am înlocuit noroiul lăsat de persoanele nepotrivite cu flori aduse de cele speciale. Am păstrat in castel doar pe cine trebuie. Am schimbat si uşa, acum e una mică si are lacăt, cheia e ascunsă bine si doar persoanele dinăuntru stiu de ea. Am făcut renovari si afară, am renunţat la pomişori, floricele si trandafiri. Am înlocuit tufişurile cu ziduri înalte si groase de beton, fara portiţa, nu e nevoie. Iepuraşilor le am dat drumul si in schimb am adus dragoni. 

Cine o sa vrea sa plece e liber, camera lui o sa rămână neatinsa, iar cine o sa vrea sa intre...oh, pai, cred ca am uitat sa hrănesc plantele carnivore din jurul zidurilor.

Te-am aşteptat atât de mult, 

Să vii... 

Să îmi topeşti sufletul printr-un sărut 

Inima să mi-o încălzeşti, 

Cu ale tale braţe mă faci să vibrez. 

În ochii tăi căprui mă pierd

Nu pot să le rezist. 

Și iar jur să nu te mai iubesc, 

Dar când îţi văd zâmbetul copilăresc 

Mă gândesc... 

Fără el cum să trăiesc? 

Nu pot, sentimentul e de nedescris... 

Inima tu mi-ai deschis!

Până să te cunosc pe tine

Până sa te cunosc pe tine habar nu aveam cum e sa ti se frângă inima, nu ştiam ca există această durere, sa simti ca ti se sfâşie sufletul bucăţică cu bucăţică, sa simţi ca moare ceva in tine si sa nu poţi face nimic ca sa opreşti golul care se formează. 

Nu înţelegeam cum o despărţire poate cauza asta, cum nişte simple cuvinte pot sa doară atât de mult. Dar acum înţeleg, este posibil numai atunci când iubeşti acea persoană cu adevărat. Păcat ca de cele mai multe ori ne dăm seama de asta atunci când realizăm ca o pierdem. 

Dar nu m-ai învăţat doar asta. 

Nu ştiam nici cum este sa simţi ca nu poţi trăi fara o persoană, cum e sa te trezeşti si prima dată sa te gandesti ce face, daca e bine sau daca are nevoie de ceva, sa fii bine doar daca stii ca e ea bine. 

Nu stiam cum e sa ai pe cineva căruia să îi poţi spune orice si sa te privească cu aceeaşi ochi, fara sa te judece. 

Nu ştiam cum e sa porţi conversatii noaptea târziu si la final sa adormi cu toate cuvintele persoanei iubite in minte. 

Nu ştiam ca poate exista o persoană atât de compatibilă cu sufletul meu. 

Nu ştiam ca e posibil sa iubeşti atât de tare pe cineva încât să ajungi sa fii nebun dupa acea persoană.

Acum ştiu cum sunt toate sentimentele acestea frumoase si iti multumesc pentru că mi-ai completat si luminat sufletul.

Lacrimi

Lacrimile provocate de o emoţie puternică conţin un analgezic natural, numit leucină encefalină, care ne ajută să ne simţim mai bine după o criză de plâns.

În plus, persoanele care nu se tem să plângă sunt mai puternice şi au un control mai bun asupra propriilor emoții.

Îmbrățișări

După o îmbrăţişare creşte sentimentul de protecţie, siguranţă, încredere în sine, fiind o adevărată forţă interioară și sursă de sănătate.
În doar câteva secunde de îmbrăţişare, la nivelul creierului se produce o scădere a hormonului de stres, oxitocina, reacţie în urma căreia presiunea sângelui scade, oboseala se atenuează, creşte rezistenţa la infecţii și scade depresia. ❤️

Chiar daca nu te pot tine in brate...

Vine un moment cand te gândeşti ca in viaţa nu e loc pentru regrete, dar daca ar fi sa aleg unul singur ar fi ca de cele mai multe ori imi dau seama cat de mult preţuiesc o persoană numai dupa ce aceasta iese din viaţa mea si atunci regret. Regret ca fac tot posibilul sa o aduc in viaţa si inima mea si ajung sa ţin la ea, apoi apare iubirea reciprocă si totul e roz pentru un timp, dar asa cum stelele decid sa mai dispară de pe cer si sa lase loc norilor negri asa decizi si tu sa dispari din inima mea si in locul curcubeelor sa lasi sa mi se formeze cicatrici prea urâte pentru orice suflet. 

Si nu regret faptul ca m-ai lăsat, regret ca realizez abia dupa asta cat de mult ai însemnat si însemni pentru mine. Imi dau seama abia atunci cand te-am pierdut cât de mult te pot iubi. Imi dau seama ca am nevoie de tine si de tot ce însemni tu. Imi dau seama ca totul era perfect cand eram împreună. Imi amintesc cu drag toate momentele frumoase. Când cel mai minunat lucru era sa ma strangi tare in brate, sa-mi lipesc obrazul de pieptul tău, sa-ti ascult bătăile inimii şi parfumul tau sa-mi inunde simţurile. Sa-ti privesc ochii ciocolatii si sa-mi zambesti, sa ma săruţi pe frunte si sa-mi soptesti ca sunt prințesa ta mică si ca ma iubeşti mult, dar si momentele mai puţin plăcute, le făceai sa pară fara importanta si cu un singur zâmbet alungai norii negri. Daca nu mai eşti al meu cine o sa ma scape de nori? 

Si atunci cand umbrele ma vor învălui si viata si-ar pierde sensul cine o sa-mi mai şteargă lacrimile? Cine o sa-mi mai sărute obrajii îmbujoraţi si imi va opri suspinele? Cine imi va aminti sa respir? 

Ce lucru banal... Sa respiri... Dar nici respiratul nu-si mai are sensul daca nu-ti inspir parfumul. 

Deci da, regret ca nu mai am parte de toate aceste lucruri, regret ca duc lipsa afecţiunii tale și regret ca nu mi-am dat seama mai devreme ca tu nu ai intrat in inima mea, ci mi-ai devenit inima însăşi, pentru că asta eşti, inima mea, tot universul meu. Fiecare bătaie a ei iti este adresată ţie, iti cântă numele cand e fericită si fiecare suspin e din cauza ca nu bate alături de a ta, ca nu se afla in braţele tale protectoare. 

Si acum? 

Acum nu mai e nimic de făcut.

Inima mea vei fi mereu, chiar dacă nu pot sa te ţin in brate.