Privea intr-un punct fix, era pierduta in ganduri. Tot ce voia era sa dispara, sa fie lasata in pace, iar in momentul acela simtea cum toti se uitau la ea ciudat, de parca au ceva impotriva ei. Nu-i placeau deloc multimile, pentru ca mereu o faceau sa se simta atat de singura, chiar daca era in preajma atator oameni. Putine persoane o faceau sa se simta bine, in jurul carora putea fi ea insasi si multumita lor nu ii mai pasa de ce cred ceilalti despre ea. Era fericita cu putini prieteni adevarati si de incredere, care o ascultau mereu si o intelegeau, decat cu multi si falsi care o ignorau si o faceau sa se simta invizibila.