“Care este pasiunea ta? ”

O intrebare simpla la care mereu mi-a fost teama sa raspund.

Mi-a fost…acum pot raspunde imediat, pentru ca am inteles ca diferit nu inseamna ciudat.

Compun si scriu, asta fac, asta imi place si aceasta este pasiunea mea.

Compun poezii, cantece, citate, scriu declaratii, versuri, compuneri, povesti. Scriu despre tot ce simt, povestile mele ma definesc. Scriu pentru a ma relaxa, elibera si pentru a fi stabila psihic.

Si sunt mandra de mine, ca pot transforma orice lucru marunt intr-o poveste fie de dragoste sau dezamagire, tristete sau fericire.

Majoritatea persoanelor danseaza, canta sau deseneaza, dar eu nu, eu sunt diferita de ei si imi place. Diferita, nu ciudata. Cand ziceau ca au unul din aceste talente inauntrul meu ma suparam, fiindca nu eram ca ei, dar am inteles ca nu trebuie sa fac ce face majoritatea. Sunt diferita, am o personalitate diferita si gandesc diferit. Nu sunt o persoana oarecare, nu sunt mai buna ca altii, dar sunt buna in ceea ce fac si asta e important.

Admir toate hobby-urile, toate sunt frumoase, fiecare face ce ii place, fiecare are ceva special. Dar al meu si al celor care sunt ca mine, este deosebit, te ajuta. Daca stii sa profiti de el vei avea numai de castigat.

In primul rand, te ajuta sa nu cazi in depresie si acesta este un lucru foarte important.

Cand suferi, esti suparat, dezamagit, tradat, cand te simti singur si invizibil sau cand ajungi sa crezi ca viata nu mai are sens si ai sufletul zdrobit, iar tot ce iti doresti e sa se termine totul, atunci scrisul te salveaza. Incepi sa-ti scrii sentimentele, tot ce simti in acel moment, tot ce te supara, ce iti apasa inima. Poate ca scrii plangand si tipand, dar cand termini ce ai de spus, te eliberezi, te calmezi si iti revii. Te ridici si mergi mai departe.

Cineva mi-a spus ca daca plangi nu inseamna ca esti slab, inseamna ca ai strans prea multe in tine si doar le scoti afara. Esti puternic pana la un punct cand trebuie sa si cedezi. Pentru ca atunci cand cazi te ridici de zece ori mai puternic. Din greseli se invata totul.

Multi isi fac singuri rau, deoarece cand dau de un obstacol in viata incearca sa isi puna capat la tot, nu se mai gandesc la ce lasa in urma. O greseala imensa, sa strangi totul in tine mereu si mereu pana nu mai poti si cedezi psihic. Cel mai bine e sa vorbesti cu cineva sau sa pui pe o foaie de hartie tot ce ai strans in tine. 

Sa iti compui viata.

Dumnezeu iti da un obstacol, deoarece stie ca il poti depasi, dar trebuie sa si incerci. Pierzi sau castigi macar incerci si a doua oara sigur reusesti. Asa creste si increderea de sine.

Si vreau sa ii multumesc unei persoane foarte dragi mie, din familie, care m-a invatat sa am incredere in mine, sa fac ce imi place si sa nu imi pese ce zic altii despre mine, parerea lor nu are importanta. Daca mie imi place ce fac nimic nu mai conteaza. Sunt diferita si asta e bine.

Stiu ca citesti acum si iti multumesc din suflet ca m-ai ascultat mereu si mi-ai dat sfaturi chiar si la 12 noaptea. Ti-ai facut griji pentru mine si ai observat imediat cand nu am fost bine. Cand nimeni nu si-a dat seama ca am ceva pe suflet tu m-ai chemat la tine sa vorbim si mi-ai zis ca daca vreodata nu ma simt bine sa iti dau mesaj ca esti disponibila. Si asa ai fost intotdeauna, chiar ti-a pasat de mine si de ceea ce ti-am spus.

Te iubesc, sa nu ma lasi, tot ce imi zici ma ajuta si esti a doua mea mamica, mereu ai fost asa.