Până sa te cunosc pe tine habar nu aveam cum e sa ti se frângă inima, nu ştiam ca există această durere, sa simti ca ti se sfâşie sufletul bucăţică cu bucăţică, sa simţi ca moare ceva in tine si sa nu poţi face nimic ca sa opreşti golul care se formează.
Nu înţelegeam cum o despărţire poate cauza asta, cum nişte simple cuvinte pot sa doară atât de mult. Dar acum înţeleg, este posibil numai atunci când iubeşti acea persoană cu adevărat. Păcat ca de cele mai multe ori ne dăm seama de asta atunci când realizăm ca o pierdem.
Dar nu m-ai învăţat doar asta.
Nu ştiam nici cum este sa simţi ca nu poţi trăi fara o persoană, cum e sa te trezeşti si prima dată sa te gandesti ce face, daca e bine sau daca are nevoie de ceva, sa fii bine doar daca stii ca e ea bine.
Nu stiam cum e sa ai pe cineva căruia să îi poţi spune orice si sa te privească cu aceeaşi ochi, fara sa te judece.
Nu ştiam cum e sa porţi conversatii noaptea târziu si la final sa adormi cu toate cuvintele persoanei iubite in minte.
Nu ştiam ca poate exista o persoană atât de compatibilă cu sufletul meu.
Nu ştiam ca e posibil sa iubeşti atât de tare pe cineva încât să ajungi sa fii nebun dupa acea persoană.
Acum ştiu cum sunt toate sentimentele acestea frumoase si iti multumesc pentru că mi-ai completat si luminat sufletul.








